Ce știți despre osteoporoză?

Osteoporoza este o boală ce afectează scheletul, caracterizată prin scăderea densităţii osoase, însoţită de deteriorarea structurii osoase, ceea ce antrenează un risc crescut de fracturi, oasele devenind mai poroase şi fragile.

Oasele cele mai susceptibile sunt cele ale articulaţiei pumnului, şoldului şi vertebrele toracice sau lombare.

Frecvența osteoporozei este mai mare la femei decât la bărbaţi, din cauze hormonale, dar şi datorita faptului ca bărbaţii au oase mai puternice. De asemenea frecventa este mai mare la persoanele de peste 50 ani.

Dacă osteoporoza este diagnosticată precoce şi tratată adecvat, în special dacă rămâne asimptomatică, prognosticul este excelent.

Chiar şi în cazurile grave, tratamentul bolii permite stabilizarea sau ameliorarea stării oaselor, reducând cu 50% riscul unei fracturi.

Tipuri de osteoporoză

1. Osteoporoza primară reprezintă peste 95% din totalitatea cazurilor şi poate fi de trei tipuri:

·         idiopatică este relativ rară; survine la copiii şi tinerii adulţi de ambele sexe, cu funcţie gonadică normală. Cauzele acestei forme de osteoporoză nu au fost descoperite;

·         postmenopauză survine între 51 şi 75 ani şi este cauzată de scăderea nivelului de estrogeni ce duce la creşterea activităţii osteoclastelor, care accentuează resorbţia osoasă. Riscul este mai mare la femeile nulipare și la cele cu menopauză precoce. Riscul este crescut și la bărbaţii ce prezintă o scădere precoce a nivelului de testosteron;

·         senilă este rezultatul reducerii normale a numărului şi activităţii osteoblastelor, ce survine odată cu înaintarea în vârstă.

2. Osteoporoza secundară este responsabilă pentru mai puţin de 5% din totalitatea cazurilor şi poate surveni în numeroase boli şi afecţiuni.

Cauze si factori de risc

Densitatea osoasă este maximă în jurul vârstei de 25 ani şi rămâne constantă timp de 10 ani, după care, urmează un declin în care pierderea osoasă este de 0,3 - 0,5% pe an. După menopauză, acest proces este accelerat, ajungând la 3 - 5% pe an.

Celule ce intervin în procesul de formare şi de resorbţie a oaselor sunt:

- osteoblastele - celule care construiesc matricea osoasă şi mineralizează osul;

- osteoclastele - celule responsabile de resorbţia osoasa.

În mod normal, există un echilibru între activitatea osteoblastelor şi osteoclastelor, reglat de parathormon, calcitonina, estrogeni, vitamina D, citokine, prostaglandine.

La femei, pierderea de masă osoasă este intensificată odată cu ajungerea la menopauză, datorită scăderii producţiei de estrogeni. Această etapă de pierdere osoasă accelerată durează până la 5 ani după menopauză.

La bărbaţi, pierderea este treptată iar de la 70 ani, riscul de osteoporoză creşte considerabil.

Cauzele osteoporozei secundare sunt:

·         administrarea unor medicamente cum ar fi: corticosteroizii, fenitoina, heparina, etc.

·         insuficiența renală cronică;

·         boli endocrine: hipogonadism, hiperparatiroidism, hipertiroidism, diabet zaharat;

·         imobilizarea prelungită: aparat gipsat, infirmitate, etc;

·         afecţiuni hepatice;

·         tabagismul;

·         hipervitaminoza A;

·          carenta de vitamina C;

·         deficit de calciu.

Factori de risc pentru osteoporoză sunt:

·         sedentarismul;

·         istoric pozitiv pentru fracturi osoase;

·         pierderea importantă în greutate;

·         dezechilibru hormonal prelungit: hiperparatiroidism primar, hipertiroidism, hipogonadism;

·         menopauza precoce;

·         menstruaţii neregulate;

·         utilizarea prelungită a unor doze mari de medicamente ce pot cauza carenţă de calciu: anticonvulsive, hormoni tiroidieni, corticosteroizi, diuretice, antiastmatice, medicamente împotriva artritei reumatoide sau psoriazisului;

·         aport alimentar insuficient de calciu;

·         lipsa de vitamina D, datorită unei expuneri insuficiente la soare sau a unei alimentaţii sărace în vitamina D;

·         consumul excesiv de cafeină (4 ceşti de cafea pe zi);

·         alcoolismul;

·         vârsta peste 50 ani pentru femei şi peste 70 ani pentru bărbaţi;

·         osteoporoză în familie;

Semne si simptome

Osteoporoza este asimptomatică timp de câţiva ani.

Printre primele simptomele care pot apărea enumerăm:

-       reducerea înălţimii (cu până la 10 cm),

-       apariția cifozei cauzată de tasarea vertebrelor,

-       dureri intense la nivelul coloanei vertebrale (acute, de obicei fără iradiere şi agravate de ridicarea unor obiecte grele); uneori, durerea dispare după o săptămână, alteori poate dura câteva luni.

Când osteoporoza avansează, apar fracturile, ce pot surveni chiar la traumatisme minore. Mai frecvente sunt fracturile localizate la articulaţia pumnului, şoldul şi vertebrelor.

Depistare

Pentru măsurarea conţinutului mineral al oaselor, adică a densității minerale osoase, se efectuează testul de densitometrie osoasă, numit și osteodensitometrie.

În Centrul Medical ”Pop de Băsești” densitatea osoasă se determină printr-o metodă non-invazivă: osteodensimetrie ultrasonică.

Densitatea ultrasonică (Achilles +) permite măsurarea proprietăților fizice ale osului, incluzând structura, elasticitatea și densitatea. Se determină viteza sunetului și banda de atenuare. Viteza sunetului și banda de atenuare au semnificație clinică pentru că se corelează cu densitatea minerală osoasă. Prin densitometria achiliană se măsoara rigiditatea osului, care este egala cu 0,67 banda de atenuare + 0,28 viteza sunetului - 420.

Rezultatele se exprimă în scorul T și scorul Z.

Scorul T compară valoarea determinată cu valoarea predictibilă la un subiect de 20 de ani, de același sex și rasă.

·         Scor T egal sau > -1,0: densitate osoasă normală;

·         Scor T cuprins între -1,0 şi -2,5: osteopenie (deficit uşor);

·         Scor T < -2,5: osteoporoză.

Riscul de fractură se dublează pentru fiecare scădere a deviației standard cu 1 unitate.

Scorul Z compară valoarea determinată cu cea a unui grup de referință de aceeași vârstă și sex.

Rezultatele obținute permit diagnosticarea osteopeniei sau osteoporozei, ce beneficiază de abordare terapeutică diferită.

Osteodensitometria se recomandă tuturor femeilor după instalarea menopauzei, iar frecvența controlului este stabilită de medicul specialist (endocrinolog, ortoped, reumatolog, etc.).

De asemenea se recomandă și bărbaților peste 60 ani, în special fumătorilor și celor cu boli cronice ce primesc tratament cortizonic.

Nu este necesara nici o pregatire speciala inaintea efectuarii unei osteodensitometrii.

Prevenirea osteoporozei

Obiectivul principal constă în prevenirea fracturilor, dar şi a durerilor de la nivelul coloanei vertebrale.

Măsurile pentru prevenirea osteoporozei trebuie iniţiate încă de la 50 ani.

-              adoptarea unui mod de viaţă sănătos

-              efectuarea osteodensimetriei de către toate femeile aflate la menopauză, bărbaţii peste 65 ani şi persoanele ce prezintă factori de risc.

-              aport suficient de calciu, vitamina D

-              efectuarea de exerciții fizice, care reduc pierderea osoasă şi pot uneori chiar favoriza formarea osoasă; forma fizică previne căderile şi prin urmare, reduce riscul de fracturi osoase.

-              reducerea consumului de cafea (cel mult 2 ceşti pe zi, cu condiţia asigurării unui aport suficient de calciu).

-              reducerea consumului de alcool

-              renunţarea la fumat pentru că tabagismul antrenează pierderi osoase. Odată cu renunţarea la fumat, chiar şi la o vârstă înaintată, pierderea osoasă este oprită.

-              aport suficient de proteine (necesar zilnic: 45 - 55 g pentru femei şi 55 - 65 g pentru bărbaţi). De reținut că necesarul zilnic de proteine nu scade odată cu înaintarea în vârstă.

Tratamentul osteoporozei

Tratamentul osteoporozei combină:

-              Exerciţiile fizice

-              Un regim alimentar bogat în calciu şi vitamina D

-              Limitarea consumului de cafea

-              Reducerea consumului de băuturi alcoolice

-              Renunţarea la fumat

-              Suplimente de calciu şi vitamina D (700 - 1200 mg Ca, 400 - 800 UI vitamina D/zi).

-              Tratamentul medicamentos cu: bifosfonaţii (alendronat, risedronat), calcitonina, raloxifen, parathormon

-              Terapia de substituţie hormonală cu estrogeni sau progesteron

-              Tratamentul chirurgical în cazul unei fracturi.

 

Lasa un comentariu Total comentarii: 0